Privea

Privea. Putini puteau spune ce anume.

Privea poate parfumul verii trecute,
Sau poate noaptea ce nu veni pe lume
Nu privea nimica, si totusi privea multe.

"Ascunse sunt acum urmele de scrum...
Uitate sunt toate, nenumaratele soapte...
Cand, oare, voi privi cu aceeasi ardoare
Amurgurile stinse melancolic in mare...?

Regasite-s acum pustiile strazi,
Parasite, fara de vointa;
Lasate-s si case, gradini si livazi
Pierdute-n pasiune aprinsa."

Privea, si totusi privea neincetat
Precum victima-si priveste otrava
Ca un capitan privind resemnat
Cum i se scufunda nava...

"Vestede si ruginite
-s vesnic ultimele ploi,
Ale unei vieti traite
Toata-n lanul de trifoi.

Strabatuta d-eufórie
Fu copilaria noastra...
Tot ce-i ramas e discordie
Ca vremea in loc nu sta."

Acum totul e trecut
Caci timpul naparlit-a,
Iar el privea neintrerupt
Multe si nimica...